martedì 5 febbraio 2013

Una pi simana...

Una pi simana...  di Donnantoni


U vintisetti di jinnaru a Milanu
ci fu a cerimonia da memoria
pi ricuddari l'ebbrei chi 'mmazzoi Hittiler
'nte cammiri a gass.
'Nto menzu a tanti cristiani,
c'era puru l'Eccsi, chi avi u viziu
chi s'ava fari vidiri sempri,
macari quannu non ci 'ntrasi
né da potta né da finestra.
Quannu u scannagghiaru i gionnalisti,
su laparu chi dumanni supra o fascismu
e iddu n'approfittoi mi si difenni
a so patrozzu Benito.
Dissi chi cacchi cosa a sbagghioi,
però fici puru tanti cosi boni.
Quannu u sinteru, tutti pinsaru:
“Minchia, chistu babbu è!
Propriu cca' veni e dici sti cosi?”.
Non caperu chi du mischinu s'avia scuddatu
macari unn'era.
Era tantu studdutu, chi si drummntoi 'nto menzu a tutti
e cumincioi a runfari senza viggogna.
Ogni vota chi l'Eccsi spara na minchiata,
i giunnali si incunu.
Sbagghioi postu mi dici dì cosi, è veru,
ma pari chi è a prima vota chi fa sti discussi.
E non è mancu l'uttima. Sicuru!
L'italiani su convinti chi 'nto fascismu
si putia stari chi potti apetti,
chi nuddu ci rubavu a nuddu,
chi i treni ruvaunu puntuali
e chi nasciu a previdenza sociali.
Non sannu chi quannu c'era u duci,
c'erunu fami, malifatti, prepotenza,
morti e razzismu.
E non sannu mancu chi i cosi chiù brutti
chi fici Hittiler i visti 'nte libri i Mussolini.
U vostru amicu saria puru capaci
di parari mali di so patrozzu Benito,
però no fa picchì non ci cunveni.
A sta manera pigghia chiù ssai voti.

Nessun commento:

Posta un commento